duminică, 6 decembrie 2009

Am fost cuminte...

asa ca a venit mos Nicolae si la mine!

O zi decat noi doi! Cumparaturi, mancat in oras, plimbare prin toate magazinele pana au inceput sa ne doara picioarele si daca tot ne-au mai ramas bani si timp...hai la film! Film 3D... "Poveste de Craciun" la AfiPalace Cotroceni!
Ne-am luat bilete, floricele si suc si hai sa intram in sala! Un domn ne indruma spre sala unde va rula filml pe care vrem sa-l vedem noi. Intrem in sala...locurile 8 si 9 de pe randul 10. Inca un domn ne da cate o pereche de ochelari la fiecare...si gata!...hai la locurile noastre. Le-am gasit, ne asezam si asteptam...mai sunt 10 minute si incepe filmul!

Sala era destul de goala, maximum 20 de persoane....majoritetea copii! Si ghici...unde statea cel mai galagios, neastamparat si vorbaret copil? Ghici!... Aha, fix in spatele meu!
A numarat de 100 de ori scaunele de pe un rand, a numarat randurile de 100 de ori, a stat pe scaun in fund, in picioare, rastignit in toate pozitiile si in tot acest timp vorbea... sau mai bine zis punea intrebari mamei(cred!).
"De ce trebuie sa stam aici?"
"Nu putem sa ne mutam?"
"De ce scrie 9 aici?"
"Pe ce rand sunt scaunele astea?"
"Mai e mult pana incepe filmul?"
"Cum se numeste filmul?"

...si incepe, in sfarsit filmul!
"Dar de ce trebuie sa-mi pun ochelarii?"
"De ce se vede asa?"
"De ce nu-mi citesti? Citeste-mi!"
"De ce zboara? De ce plange? De ce rade?"
"M-am plictisit! Cand o sa te plictisesti si tu putem sa plecam?"
In acest timp mama(cred!)..."Stai cuminte! Stai pe scaun! Vorbeste mai incet! Nu pot sa-ti citesc, deranjam! Te-ai plictisit? Vrei sa plecam?"
Baietelul..."Da!"
Filmul incepuse de aproximativ 15 minute cand au plecat!
In sfarsit am putut fi atenta si la film!

Nu am inteles-o pe acea mamica! Baietelul ei, probabil, era in clasa intati, deci nu prea avea ce sa inteleaga din acel film chit ca era de animatie. La casa de bilete sunt vreo cinci panouri pe care sunt scrise toate titlurile de filme si mai ales sunt anuntate filmele dublate in limba romana(adica, filmele pentru copiii care nu stiu sa citeasca!). Daca si-ar fi dus copilul sa vada un film care era dublat si nu subtitrat, probabil, copilul ei nu s-ar fi plictisit dupa primele 15 minute de la inceperea filmului, probabil chiar i-ar fi placut si ar fi inteles ce inseamana 3D si probabil, nu ar fi deranjat restul spectatorilor...
Probabil...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu