Stau de aproape doi ani in orasul asta, pe strada asta, pe unde trec zilnic (vara, vreau sa zic!) zeci de pelerini si nu am zis nimic, pana acum.
"Camino de Santiago" (drumul catre Santiago) se termina in Santiago de Compostela, Galicia. Sfarsitul calatoriei il reprezinta catedrala din Santiago, acolo se spune ca este ingropat trupul Apostolului Iacob, dar cum am zis, acesta este sfarsitul pelerinajului. Inceputul calatoriei, al pelerinajului poate fi oriunde doreste fiecare. Exista mai multe variante: Camino Frances, cel care trece pe la geamul meu, cel mai cunoscut si umblat, apoi mai sunt Camino del Norte, Camino Primitivo, si Camino Portugués.
"Camino" se poate face pe jos (il fac majoritatea), pe bicicleta sau calare. Am mai vazut si exceptii...magari pe post de carausi sau tandemuri.
Pe starada mea este un "albergue de peregrinos" (adapost pentru pelerini). Aici pot opri decat cei care fac "camino" pe jos sau cu bicicleta. N-am vazut niciodata sa-i primeasca pe cei calare.
Coada la intrarea in "albergue".
In adapost primesc un pat, o piscinuta unde sa-si racoreasca picioarele umblate si umflate, un uscator unde sa-si intinda rufele proaspat spalate, un bolero la 6 dimineata pe post de semnal ca trebuie sa o porneasca iar la drum si o stampila in "Credencial", un fel de pasaport de pelerin. Nu stiu cat platesc pentru toate astea, dar trebuie sa fie o suma modica. Asa cum este si mancarea pentru "peregrinos". Fiecare restaurant are ceea ce se numeste "Menú del peregrino"... un antreu + mancare + desrt alaturi de vin si/sau apa la un pret intre 8-12 euro. Depinde de norocul fiecaruia.
Eu ies din casa pentru a pleca la munca pe la 8.30...atunci pleaca din "albergue" si cei mai lenesi dintre pelerini. Toti mai au inca pe fata urmele de perna si intreba de cel mai apropiat bar. O cafea...sigur asta vor toti! Sunt nostimi.... mai ales dimineata! Fata ce pastreaza inca urmele de perna, zgribuliti (diminetile sunt racoaroase pe aici!), cu rucsacii de care atarna o alta pereche de bocanci, sandale, haine ce inca n-au apucat sa se usuce, toiagul sau betele speciale de mers pe munte, un real ajutor, din ce am vazut... si mersul! Toti cei care fac "camino" pe jos au acelasi mers! Un mers un pic schiopatand...poate datorita ranilor de la picioare, al bataturilor. Oricum de fiecare data cand trec prin fata adapostului, piscina din curte este plina. O adevarata bucurie!
"Camino" se face mai ales vara, incepand cu sfarsitul lui mai pana prin septembrie tarziu, rar vad pelerini primavara sau toamna, iar iarna aproape niciodata.
Varsta? Am vazut de toate varstele... de la copilasi de 6-7 ani, calatorind cu familia pana la grupuri de pensionari.
Semnul pelerinului este scoica... o scoica galbena, o reprezentare a apusului de soare, a drumurilor care se unesc intr-un singur punct. Se vede atarnata de gat sau de rucsac, iar cei care merg pe bicicleta o tin sub sa.
Majoritatea pelerinilor care-mi trec pe sub geam vorbesc spaniola, dar aud destul de des si engleza, franceza, germana, poloneza si chineza/japoneza (nu stiu sa fac diferenta). Cred, totusi, ca sunt japonezi caci toti au aparate foto ( de marca, nu facaturi). Nu stiu cati dintre ei fac "camino" dintr-un motiv ce are radacini religiase. Se spune ca fiecare pelerin are motivul lui pentru care face acest drum. Intr-adevar este un prilej foarte bun de a face turism in variata lui cea mai ieftina si poate cea mai interesanta.
EL CAMINO DE SANTIAGO SE HACE POR ETAPAS
DRUMUL SPRE SANTIAGO SE FACE PE ETAPE.
... si fiecare etapa are intre 20-25 km. Iar daca taiem e-ul din "etapas" ramanem cu "tapas"...alauzie la minisandwich-urile servite in baruri alaturi de paharul cu vin!
Aici am gasit puse povestile catorva pelerini romani. Si daca vreun cititor vrea sa traiasca aceasta experienta oferim o cina, un fotoliu extensibil si un mic dejun al campionilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu