Am crescut intr-un sat din Vrancea si iarna era iarna! Pe vremea aceea iarna era iarna mereu... Nu ploaie, nu flescaiala... nu! Zapada sclipind cat vedeai cu ochii!
Eram doi pe o singura sanie, cu anii tataia i-a facut o sanie si lu' frate-miu. Derdelusul era in fata portii! Imi amintesc doar ca toata ziua eram afara, nu simteam gerul, nu-mi era foame si sete daca aveam...mancam zapada! Cel mai mult imi placea sa ma dau cu sania pe burta, cu mainile tinute direct pe talpici, asa o puteam manevra mai bine. Ne jucam tamponatelea, faceam curse, trenuletul... Seara ma luau de pe strada cu forta, plansa toata si in acelasi timp inghetata bocna. Faceam oameni de zapada, nu le puneam ochi de carbuni, foloseam pietre... si nu le puneam un morcov pe post de nas (de unde morcov iarna?) puneam un lemn! Si ce frumos era! De cate ori nu s-a spart gheata de pe harnau (un fel de raulet!) in timp ce noi, toti copii de pe strada, faceam pe vitejii incercand sa-l traversam in fuga!?!
A venit vremea sa plec la scoala. La Bucuresti nu aveam sanie... insa am experimentat datul cu plasticul, cu capacul de la wcu... abia aici mi-am dat seama ca cele mai bune trenulete se faceau din capacele de wcu. Derdelusul era mai mare decat cel de la tara...si dupa ce ma dadeam de enspe mii de ori, in afara de faptul ca nu-mi mai simteam degetele, fata, nu-mi mai simteam nici partea dorsala. Hmmm, imi vine sa rad doar cand ma gandesc la cate vanatai aveam!! Si apoi erau frecusurile din pauzele de la scoala, dar trebuia sa fii prientre cele populare!!! Numai fetele populare aveau acest "privilegiu". Am avut noroc sa nu fiu asa de populara!
Odata ce am crescut iarna si implicit zapada parca nu mi-au mai adus aceeasi placere, mai ales ca locuiam in Bucuresti.
Emigrez... si riojanii imi spun ca in Logroño ninge o data intr-un an!
Anul trecut a nins ...o data... o ora... era noapte!
Anul acesta am fost acasa cu sparanta ca in cele doua saptamani de sedere o sa am bucuria de a vedea zapada fara sa fiu nevoita sa merg la munte! N-a fost sa fie! Nici in Logroño nu ninsese, mai aveam o sansa! Dupa experienta anului trecut si acum si cea a anului acesta... iarna in acest oras inseamna: ploaie! Sunt persoane carora ploaia le place. Al meu sot e una dintre acele persoane. Si mie imi place ploaia... cateodata... vara!
In Bucuresti si in toata Romania a nins si desi toti imi spun ca e iadul pe pamant... vreau sa-mi inghete nasul, sa nu-mi mai simt gedetele de la maini si picioare, vreau zapada multa si sclipitoare, atat de sclipitoare incat daca ma uit mult timp incep sa vad pete galbene ce fug din loc in loc. Vreau iarna adevarata!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu