marți, 3 ianuarie 2012

O faţă zâmbitoare.

Acum il intelg pe prietenul meu roman...adoptat de "mama" Spania! Abia dupa ce au trecut patru ani a avut "curajul" sa faca prima calatorie in tara, in Romania! Eu sunt in Spania de un an si patru luni si in acest timp m-am intors in tara de patru ori. Imi spunea el ca nu e buna strategia asta...stia el ce stia!!!!
Ce vreau sa spun??? Mi-e dor....De ce, de cine? De toti si de nimeni...de tot si de nimic...
Mi-e dor de mama desi vorbim in fiecare zi...mi-e dor de al meu frate desi nu putem sa stam cinci minute fara sa ne certam, mi-e dor de bunici si de convorbirile cu ei, mi-e dor de prieteni...ii numar pe degete, dar sunt ai mei si mi-e dor de ei si mi-e dor de Eu!
Mi-e dor de Eu meu!
Sunt cam dramatica... am darul asta... de a face tragicul si mai tragic! O fi pentru ca au anuntat astia ca anul asta se termina cu lumea...sau o fi pentru ca e iarna si iarna aici, in Spania, inseamna multa, multa, multa ploaie! O fi faptul ca nu stiu sa-mi gestionez sentimentele intr-un mod constructiv, sau pur si simplu tre' sa schimb strategia!
:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu