Deci...

...acasa!
Acum vreo doua saptamani dam vestea familiei ca o sa venim acasa de sarbatori.
"-Pai, mai tata, lasa ca tot mai bine e acasa! N-are nimic, ati incercat si voi!"
De atunci spunem "-...venim pe acasa!"

Si veniram!
Si...ca ala nu mai are serviciu, ca alalaltu' e in somaj, ca alta nu si-a mai luat salariul de patru luni, ca altii voiau un copil...lui i-au micsorat salariul, iar ei nu i l-au mai dat de vreo 6 luni...concluzie: proiectul copul- amanat, ca preturile au crescut, ca afara-i frig si caldura-i scumpa....ce sa mai...numai vesti bune!

In rest...mi-a placut acasa, a si nins, am inghetat bine acu' vreo doua zile astfel incat sa-mi treaca si dorul de zapada!
Am vorbit la telefon (ca nu degeaba am mii de minute!) asa cam pentru vreo trei luni de tacere! Da...e patetic sa te bucuri ca poti (iti permiti!) sa vorbesti la telefon. Ohhh! cat am suferit din punctul asta de vedere acolo!
Am mancat, am mancat, am mancat si ... am mancat!
Si... am raspuns la multe, multe, muuuulte intrebari...mai stam vreo trei zile, interogatoriul continua!
Am aflat si ultimele noutati "...nu stiu...". Cum este sa spui si tu un "nu stiu" nevinovat...si sa inceapa toti sa rada de tine!?!

Deci...ce sa va doresc?
Sa va creasca salariile, sa va gasiti servicii mai bune, sa scada preturile, sa se ieftineasca si caldura ...si mai ales...sa traim mai bine cu totii!!!
La multi ani!!!