Am inceput si io munca ca tot omu' normal, decat ca mai vreaaaauuuuu vacantaaaaaaa!!!!! Macar inca o luna! Trei saptamani? Doua? O saptamana?! Nu!?! Gata??
Mi-am dat seama, io-s cam plangacioasa in ultimul timp, nu prea imi convine nimic! Cred ca asta-i si motivul pentru care nu am chef sa fac nimic, d'apoi sa muncesc! E totusi bine ca am o saptamana... doua de acomodare, adica ma duc pe la 8 si plec acasa pe la 1. Bine...asa o sa iau si salariu...tot de acomodare, partea asta iar nu-mi convine!
Asa ca daca tot am timp liber berechet am zis sa citesc ceva...neahh, adorm instantaneu, zici ca iau somnifer cand deschid vreo carte. Orice carte in afara de ..."Codul rutier". Am facut scoala de soferi anu' trecut...mai e un pic si se face un an, deci expira! Deci, lectura placuta!
Si cu sofatul asta e ceva, nu oricine e sofer, dar din ce am experimentat pana acum...nu cred ca o sa ma bat cu sotul meu pe masina!
In primul rand...nu pot sa ma concentrez, sunt la volan si... ceva imi atrage atentia(stiu! la volan nimic nu tre' sa-ti atraga atentia!!)...adio, sunt deja in sant! Obosesc incredibil de repede, conduc o ora si ma simt de parca as fi prasit 15 hectare! Zic "prasit" pentru ca stiu ce inseamna sa prasesti. Cand eram la tara si bunicii se duceau vara la prasit ma luau si pe mine, imi dadeau o sapa mai mica si aveam randul meu de porumb pe care trebuia sa-l prasesc, oricum ce faceam io acolo nu se numea prasit, dar macar asa stateam cuminre si singurele stricaciuni pe care le provocam era ca uneori ratam buriana si taiam porumbul.
Dar sa revenim, ce plansete si suspine se aud cand tre' sa fac vreo parcare! Ahh, e crima la parcari! Trei locuri libere imi sunt aproape suficiente ca sa pot sa fac o parcare! Unde gasesc io trei locuri mereu libere...in Bucuresti? Apoi io nici de copilot nu sunt buna, daca sunt in pic, numai un pic obosita (stiu si asta! cand esti obosit nu tre' sa conduci!) si stau si pe scaunul din dreapta...vad benzile, liniile intrerupte...imediat adorm! D'apoi la volan! Nu, n-am stofa de sofer! Sotul meu zice spre incurajarea mea ca orice inceput e greu. Bah, da' greu e, nu gluma!
Deocamdata sa nu intre nimeni in panica, sunt abia la partea teoretica...deci viata voastra nu e in pericol! Inca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu