Are parul de un blond foarte deschis, carliontat, ochii albastri precum cel mai senin cer......un ingeras de fetita. Are patru ani. Si e foarte suparata pentru ca vrea sa ia puiutul de gaina cu ea acasa.
Tatasu incerca sa o convinga sa-l lase aici langa mama lui...."Uite ce fericit este! Vezi cum piuie?E fericit aici langa mamica si fratiorii lui!Vrei sa-l luam si sa-l ducem printre straini? Acasa la noi nu cunoaste pe nimeni ! O sa se simta singur si o sa fie trist! Nu vrei sa-l lasam aici?"
Fetita il privea de parca a inteles intocmai ce a vrut tatal ei sa spuna si raspunde:"Nu, vreau sa-l iau cu mine!"
Tatal lasa privirea in pamant pune o mana la frunte si mai incearca o data:"Gandeste-te ca o sa stea inchis in portbagaj tot drumul pana acasa, acolo e intuneric si e cald! O sa-i fie frica de intuneric, o sa i se faca foame si sete...o sa sufere! Vrei sa sufere?"
In acel moment fetita afiseaza in zambet larg si printre dintisorii abia vizibili se auzi decat: "Da, da, da!" plin de satisfactie, constientizand parca cate avea sa patimeasca bietul pui.
Puiul a fost luat si transportat pana la noua locatie.
Zilele trecute m-am interesat de starea lui:" Traieste saracul, puii ceilalti l-au batut, gainile l-au batut si ele, ratele la fel, curcile l-au ciugulit... acum traieste printre capre!
Vorba cantecului.....Si copii sunt sadici cateodata, nu-i asa?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu